Hai la lupta: salvarea “briliantului”!

Mare este dezamagirea cand descoperi ca bijuteria la care tineai atat de mult este de fapt un fals. Si inca una  gaunoasa. Adica cu multe gauri. De caracter, ca de exemplu.

Stiu ca nu voi fi crezut dar nici sa mint nu pot. ‘Briliantul” roman nu m-a impresionat nicicand prin ceva special. Indolenta, trisul, infumurarea, sfidarea nu pot fi valente  ale unei bijuterii umane.

Mutu,  mult laudatul fotbalist a dat-o - iarasi - in bara. Indiferent de realitatea imprejurarilor cert este ca a zbarcit-o. Rau de tot acum; carevasazica fiind vorba de o (cvasi)recidiva.

Prima putere - si in sport- mass media a sarit in corpore sa-i ia apararea. Desigur, nu asa de direct. Dar…cica a luat substanta interzisa pentru a slabi, ca  nu a stiut ce a facut, ca a neglijat sa spuna doctorului, bla bla bla, etc.

Oamenilor respectivi le este teama ca isi vor pierde - a la long- un subiect gras de scris sau de vorbit discutii despre realizarile briliantului la echipele de club si mai putin spre deloc la echipa nationala.

La Steaua care sta sa apuna…

Cunosc Steaua de ani buni. Am fost pe Ghencea de cateva ori. Inclusiv la meciurile nationale.

Desi vad acum cu alti ochi desfasurarea unui meci de fotbal totusi cateva comparatii pot face. Steaua nu mai are jucatori tehnici. Nu au un coordonator de joc, un cap limpede. Pierd extrem de usor mingea, prin nepriceperea de a o proteja ori prin pase date adversarului.

Cat priveste pe antrenor ramane vorba perfect adevarata: ” marii jucatori nu pot fi si mari antrenori ” Exceptiile sunt doar pentru a confirma regula. Care actioneaza si in societate: cati sefi de promotie ajung sefi de stat, prim ministru, ministri, directori, etc.?

Pe de alta parte finantatorul echipei joaca la doua capete si la asteptare. Nu investeste prea mult si spera sa castige in final ( oare cand / care sa fie?!).

Sunt trist

Marele jucator Ilie Nastase a abandonat.

Nu la vreun meci de tenis ci din fruntea federatiei de specialitate. Dar -din pacate- nu numai de acolo.

Am asistat la TV la doua aparitii triste in care jucatorul era pus in dificultate de omul I.N.

Prin anii ‘70, Ion Tiriac - devenit “umbra” mai tanarului sau coechipier - lupta din greu sa tina ritmul. Cei din tribune - ca si cei din fata televizorului- il incurajau frenetic pe “batranul”Ion pentru ca posibila sa victorie sa nu fie doar asupra adversarului direct.

Anii au trecut. “Rolurile” s-au inversat . Vesnic tanarul Ilie nu poate tine pasul. Sa fie de vina doar greselile tineretii?

In ultimii ani Ilie s-a plans ca nu poate pune in aplicare planul sau de a face o academie de tenis dar nu l-am auzit niciodata dand explicatii lamuritoare : doar ca multa lume este impotriva sa.

In schimb Ion are alte socoteli. Mult mai pragmatice. Asa cum le avea cand castiga partide imposibile.

Doua destine paralele, doua reusite dar in planuri si la rastimpuri diferite.