Radu Moraru, vesnicul imberb.

  Ziaristul Radu Moraru este un dintre “muncitorii”  din mass media care si-a facut televiziune.  Cu ce bani?! Sa trec peste acest mic amanunt al existentei vesnicului adolescent; intru gandire si capacitate de intelegere a lucrurilor din jur.

In seara aceasta l-am vazut la televiziunea sa intr-o discutie cu binecunoscutul ziarist in ale inconscventei, I. Cristoiu. Voi prelua doar cateva vorbe ale “Nasului”… Conform acestuia Mircea Badea vorbeste doar pe baza indicatiilor date (in scris!)  ale patronului sau.  Ca unul care il urmareste de ani buni am convingerea ca il stiu destul de bine pe M.B.  Acesta este un tip voluntar si nu sufera sa-i sufle cineva in ciorba. Are un spirit analitic care - de multe ori- ma surprinde. Nu sunt intotdeauna de acord cu el. Nici cu unele idei si nici cu unele manifestari.

De fapt imberbul nostru a facut o stravezie aluzie precum ca M.B. - si , nu-i asa, intregul post TV A3-  este condus editorial de D. Voiculescu.  Nu ma pot pronunta asupra smereniei altor realizatori de emisiuni dar pentru cel care “mesteca” presa la miez de noapte cutez a spune ca nu este omul care sa primeasca indicatii pretioase.

Douazeci de ani de Romanie debusolată!

   Ne-au mai trebuit niste inundatii - de care inca nu am scapat!- pentru a vedea cum este condusa Romania.

Sunt ani buni decand  constat ca Romania nu a avut, nu are si nici nu va avea vreun/vreo  plan/perspectiva pe termen mediu si lung.

Conducatorii Romaniei socialiste (asa zis “comuniste”) - cu toate pacatele lor- cel putin aveau niste planuri cincinale. Cum era alcatuite, cum se realizau sau cu ce costuri sunt alte subiecte.

Sa fim rezonabili! intrarea dorita a Rou in NATO sau UE a fost mai degraba o “aducere” /”impingere” mai mult sau mai putin fortata.

Propuneri de inflatie, macro-economie si alte sintagme economico-financiare nu au dus la dezvoltarea Romaniei.

Diletantismul clasei politice romanesti frizeaza nu numai ridicolul ci si esenta prostiei populatiei acestei tari.

Nu sunt specialist  in amenajari de ape dar se vede cu ochiul liber al mintii ca, virgula, - cutez a spune- Rou nu are oameni priceputi in a gasi solutii cu adevarat fiabile, viabile si valorificabile. Paranteza. In urma cu sapte ani am trecut prin Germania. Intr-o zona deluroasa am vazut realizate niste bazine pline cu apa; altele erau in constructie. Concluzia mea: acestea erau folosite pentru piscicultura  si aculmulari. Paranteza.

Inainte de ‘90 se faceau regularizari de pâraie si torenti. Nu am mai auzit vorbindu-se despre ele nici in aceste zile pline de dezbateri aprinse. Dar nici acele lucrari nu reuseau sa incetineasca semnificativ navala apelor. Cu atat mai putin acum cand taierile inconstiente de paduri combinate cu ploi deluviene au accentuat debitul apelor.

O alta institutie depasita de evenimente este ISU. Aceasta a fost creata pe defuncta ALA(apararea locala antiaeriana). ISU a  ramas tributara rostului fostei institutii ocupandu-se mai mult de situatii de razboi si incendii. Ati auzit de vreo aplicatie privind inundatiile?

In Vrancea sunt mai multe localitati constituite prin anii 1930 pentru oameni stramutati din zone cu alunecari de teren. Oare - printre alte solutii pentru zonele des inundabile- nu s-ar putea avea in vedere si una ca aceasta?

Basescu a avut dreptate cand a pus problema asigurarilor. Numai ca : cine oare a desfiintat  asigurarile obligatorii pana in ‘90? Pai iubitii nostri alesi de dupa!

Datu cu parerea

Umila mea parere este ca orice subiect pare a fi  accesibil oricarui roman, acesta fiind adevaratul sport National in Romania. De la oamenii obisnuiti la jurnalisti si de la reprezentantii unor institutii la oamenii politici!

Azi dimeneata am urmarit la un post TV- cu mari pretentii- o transmisie in direct a unui incendiu de la o fabrica din Mogosoaia. In studio era un personaj care debita cu nonsalanta ineptii in avalansa. Era total igonorant pe o anumita zona legislativa- autorizarea societatilor comerciale!

Bomboana pe coliva a pus-o un reprezentant al pompierilor. A declarat cu seninatate ca fabrica functionand pe o constructie veche nu-i trebuia autorizatie PSI de la unitatea sa!!!???

Si ne mai miram de ce progresam ca …racul!

Remanenta comunista in Ro

De mai multa vreme am remarcat un fenomen trist. Foarte trist.

Generatia tanara poarta in sange reminiscente comuniste.

Cea mai raspandita este cea a exprimarii opiniilor. Daca inainte de 89′ aveai o parere contrara tovarasilor atunci erai etichetat in fel si chip: lipsa de preocupare in studierea documentelor de partid (sic!) , deviationist, legaturi cu elemente burghezo-mosieresti, agent al unei puteri straine, etc.

Astazi se intampla cam tot la fel: fost comunist, pesedist, filorus si alte asemenea.

Cele mai raspandite astfel de maifestari se petrec - ati ghicit- in blogosfera. Aici, la adapostul perdelei anonimatului exploziile de manie - mai mult sau mai putin proletara sau elitista-  se revarsa fara margini. Pentru astfel de oameni discutia pe si cu argumente este superflua. Te taxeaza scurt incat aproape ca ramai fara replica. Si chiar nu poti avea replica la afirmatii incalificabile: si ca expresii in sine cat si ca mod de gandire.

De curand pe un blog mi-am spus o parere aducand  argumentele ce le puteam avea la indemana. Replica a fost dura. Sigur ca nu la argumente. Din start mi-a zis tanarul: ” folosesti autoritatea, ca pe vremea Evului Mediu”. Care “autoritate” ?! Poate doar a argumentelor in sine, care erau punctuale si - as zice- bine enuntate. Pai daca argumentele ii se par cuiva de ne combatut asta nu inseamna ca au fost impuse cu forta. Si continuarea omului nu a putut fi decat pe aceeasi linie, fiind incapabil sa aduca contraargumente.

Asadar intransigenta fata de alte opinii se manifesta si azi. Si ceea ce este mai trist este ca tinerii continua pe cea comunista.

Foarte trist, dezamagitor si nedatator de speranta pe termen mediu.

F.N.I.

De cand a izbucnit scandalul FNI m-am amuzat copios pe seama celor care comentau prabusirea fondului. Sunt surprins ca nu am auzit si pareri contrare, mai apropiate de adevar ( in masura in care adevarul FNI poate fi aflat).

Aseara am auzit pe marele guru dandu-si cu parerea pe acest subiect despre care nu are habar. M-a enervat tare.

Sa  spun varianta mea.

Am cumparat - cred ca a fost in februarie 1999- actiuni FNI ( nu multe, deh, din leafa de slujbas) cu termen scadent la un an. In luna decembrie am citit in ziar un comunicat al CNVM prin care se cerea tuturor fondurilor sa comunice periodic - aici s-ar putea sa nu fiu foarte exact - cresterea reala a valorii actiunilor. Acest lucru mi-a dat de gandit. Pana spre sfarsitul lunii ianuarie m-am perpelit , ce sa fac? Sa retrag banii? As fi pierdut din potentialul castig. M-am hotarat si m-am urcat in tren. Am ajuns la FNI. Aici oarecare miscare. Un grup de 8-10 persoane discutau. M-am oprit sa trag cu urechea. Unii isi exprimau temerile. Un altul, foarte sigur pe sine, dadea “asigurari” ca FNI are puterea de a merge mai departe iar scepticii nu au motiv de ingrijorare. Pe mine omul nu m-a convins si m-am dus la un birou unde am spus ca vreau sa retrag banii. Aici a inceput targuiala. Ca de ce vreau asta, sa mai astept, sa vin maine, etc. M-am tinut tare. Am zis ca am mare nevoie de bani. In final omul a cedat. Astfel am recuperat banii. Si chiar  ceva in plus. Daca mai intarziam cateva saptamani as fi pierdut.

Cu alte cuvinte :

- in ceasul al 12-lea CNVM-ul a tras un semnal de alarma;

- unii au aflat si au deliberat;

- nu cred ca s-a vrut din interior caderea FNI; Nu ar fi fost niciun motiv, atata vreme cat “jocul” mergea.

- FNI a cazut pentru ca : 1. castigul anuntat era mult prea mare, fara acoperire economico-financiara; 2. un ultimele saptamani s-au facut retrageri masive de cei initiati. Desigur, nu se poate exclude, erodarea interioara prin manevre dubioase.

Remuscari…tarzii.

Scuze pentru pleonasm.

Citind pe un blog am dat de numele Cioroianu. Saracu om ! Era facut de toata ocara. Daca autorul articolului avea dreptate sau nu  imi pasa mai putin.

Ceea ce ma preocupa este obiceiul stravechi ale gliei noastre unde aprecierile se schimba dupa interese. In urma cu ani ( eheei! vreo trei!) multa lume il aprecia pe istoricul nostru. Si eu aveam o parere buna. Cand tacea.

Dar dupa ruperea  ( adevarul este ca nu s-a rupt mai nimic; datul pe sub masa se facea cu zambetul pe buze )  legaturilor dintre parteneri omul a devenit oaia neagra a natiunii.

P.S.  Traiesc in Romania si asta imi produce insomnii !

240 elevi nedreptatiti.

Unele ziare anunta azi ca intr-un loc al Romaniei a avut loc o mare tragedie. 240 de elevi au fost impiedicati - de un politician, nu spun numele, persoana insemnata! - sa-si desfasoare lectia de educatie fizica, sau de sport cum se mai zice. Lucru neplacut. Chiar trist.

Ca om - in mare parte - al cifrelor am inceput rapid sa socotesc. Un meci de fotbal dureaza cam 2 ore, cu incalzire , jocul propriu-zis si strangerile de maini la final.

Facand impartirea am ajuns intr-o incurcatura de presupuneri ( sau de neuroni ?!):

1. Scoala respectiva are cam 120 de elevi intr-o clasa . N-or fi cam multi ?!

2. Sala de sport e atat de mare incat sa incapa 120 de elevi din mai multe clase ? O fi cat Madison Square Garden, mai stii?!

3. Daca sala de sport e facuta de guvernarea 2001-2004 , si deci are dimensiunile unei debarale (asa cum s-a zis) , nu ar putea incape atatia elevi nici burdusiti ca sardelele si pe n nivele supraetajate.

Acord mare recompensa celui care imi va repune neuronii la locul lor.

Mare suspans mare…

Realitatea TV : dosarul Macovei.

Update in curand.

UPDATE 1

17,58 : Prelipceanu : in cateva momente vom prezenta dosarul Monicai Macovei.

18.10 : Prezentatoarea : in ac. seara Parchetul general va prezenta dosarul Macovei.

No comment.

UPDATE 2

19.20 : O corespondenta RTV rasfoieste - insuficient pregatita, in graba (probabil din cauza concurentei) - dosarul Macovei.

Gabriela Savitsky spune

“ion adrian

analiza ta e serioasa. Da, intr-adevar, acest “vant” al autonomiei bate cu precadere, in Transilvania. In 1996 lucram la o gazeta din Timisoara, despre care mai tarziu am aflat mai multe. Atmosfera in redactie era una specifica intelighentiei de la noi, ostila Bucurestiului (fie si pentru ca o mare parte din contributiile financiare se centralizau acolo si nu se intorceau nici pe jumatate in bugetul alocat…, e un argument sensibil, nu?) si favorabila “regionalizarii” si autonomiei.
“Curentul” general in Banat este acesta - sa fim “noi de noi”. Evident, “”aversiunea fata de Centru se intretine, se amplifica gradat, se condimenteaza sistematic.
Problema este: putem face ceva? Ce putem face? Sa clamam in piete patriotismul si pericolul ruperii, sfasierii Romaniei in bucati? Pentru cei care stiu despre ce e vorba, nu e nevoie de argumente in plus. “Dezbina si conduce” s-a inventat demult. Problema e ca “masa de manevra” e cu ochii in facturi, chitante, bonuri, retete, in blidul in care e tot mai putin, in grija obsesiva a supravietuirii. Politicienii, prin malversatiunile la care ne-au supus in tot acest timp in care se prefac a face legi si a lua decizii pentru noi, nu au indus decat un mare dezgust pentru politica. O mare dezamagire si expresia unei neputinte: “Da-i dracului! Ei cu ale lor, noi cu ale noastre”. Pentru a “construi” aceasta opinie “larg populara” s-au folosit, sistematic, toate mijloacele de dezinformare din manual. Conform “planului dinainte stabilit”, Romania este, acum, o gramajoara de consumatori ai produselor europene sau de-aiurea, care se urasc, detesta, sfideaza reciproc, subminati din punct de vedere fizic - datorita stressului, proastei alimentatii, nesigurantei, alcoolului, lipsei de educatie, excesului de stiri negative promovate de massmedia, etc. Cortegiul de binefaceri ale “europenizarii” noastre poate umple intreg spatiul virtual. E un univers al dezastrului practicat sistematic, cu buna stiinta de unii - cei care conteaza si decid - de altii din lacomie sau prostie, de altii din orgoliu etc.

Pe cine crezi tu ca intereseaza regionalizarea, federalizarea Romaniei, impartirea ei in fasii mici si vioaie sau blegi, usor de asmutit una impotriva alteia? Pe “baietii destepti” care si-au pus conturile la adapost prin cele paradisuri? Pe slujbasii vidului, cei angajati la stat? Pe bietii pensionari care au construit - nici ei nu stiau de ce si pentru ce, asa era viata, atunci - fabrici si uzine, vapoare, motoare, turbine, centrale electrice, hidrocentrale, tot ce s-a taiat la fier vechi in acesti cei mai tristi ani din istoria Romaniei, anii distrugerii si ai dezastrului, pentru ca acest fier vechi sa-i imbogateasca pe unii cinici? Cui ii mai pasa de Romania? Celor plecati “afara” sa-i slugareasca pe cetatenii de rangul I ai Comunitatii? Celor care si-au lasat copiii acasa, cu bunicii sau cu alte rude, cu sufletele arse de dorul de parinti, pentru care statul roman nu are decat capcane gata mesterite sa-i institutionalizeze, daca ii gasesc, in loc sa gandesca un sistem de sprijin real si de consiliere, statul este “bau-bau” pentru acesti copii fara copilarie? (De aceasta tema ma ocup alta data).
Pe cine intereseaza, cine sunt beneficiarii federalizarii? Crezi ca Uniunea Europeana, dupa ce l-a obligat pe Nastase sa vanda tot “la blana”, sa “privatizeze” obiective economice, sa cedeze resursele, contra integrare (sau credeti ca ne-am integrat ca suntem frumosi si destepti si Uniunea Europeana ardea de nerabdare sa ne stranga la pieptul ei astmatic?), dupa ce “am fezandat” industria nationala -atata cata era, putea fi reconvertita si retehnologizata - a fost nevoie sa vina lohn-urile italiene ca sa confectionam blugi, ciorapi, chiloti, bluze etc. Folosind “resurse umane” din interior, adica politicieni autohtoni, halosi, lacomi, fara constiinta s-a operat, incet, “deznationalizarea” spirituala. Am facut totul cu mainile noastre. I se reproseaza lui I. Iliescu acest dezastru la care am ajuns. Crezi ca e corect, Ion Adrian? Le-a spus Ion Iliescu: “hai, baieti, mergeti la furat si la distrus!”????? Ce trebuia sa faca? Sa ia un par si sa le dea peste labe? Unde eram noi, astia onestii, curatii, integrii? In codri, ne-am bejenit si ne-am facut lotri? Eram aici, tacuti si umili, construind “capitalismul de cumetrie”.
Si acum venim si ne plangem ca o sa ni se duca tara de rapa. Dar nu am reactionat la nici o ticalosie din cate ni s-au facut si la care am consimtit senini, chiar entuziasti.
“Sa distrugem ceapeurile, ca sunt comuniste!!!” ” Sa inchidem fabricile si uzinele, ca sunt comuniste!!!” “Sa facem un invatamant modern!” si nu mai avem decat “varfuri” si analfabeti pe banda, mana de lucru ieftina - sclavii de maine ai comunitatii.
Daca in 1990 am fi devenit membri ai Uniunii Europene, aveam sanse sa-i ajungem din urma pe vestici, din punct de vedere economic. Am procedat gresit, unii din nestiinta, altii din reavointa sau la ordin si iata-ne astazi, buni de nimic. Fara sistem de securitate nationala, fara armata, cu o biserica bantuita de razboaie interne de capatuiala, cu un stat bleg, inert, anacronic si spoliator, cu o mana de politicieni fara tara, fara suflet, fara pasare pentru viitorul tarii. Si atunci, cum sa nu fie posibile toate scenariile fantasmagorice, cum sa nu fim masa de manevra, cum sa nu fim usor de manipulat?
N-am comentat articolul Ayei, nu pentru ca nu mi-ar fi atras atentia ci pentru ca toate care le spune ea, le-a spus EXPLICIT Mircea Geoana la emisiunea “Romania politica” la Realitatea tv. A venit direct cu agenda lui Taubmann si a identificat cele trei probleme care ii preocupa pe americani, ca pe noi nu : votul uninominal, deci disolutia partidelor politice si construirea unui parlament de legume pe sarma cu comanda unica, federalizarea Romaniei, zisa reimpartirea teritoriala pe criterii regionale, cica sa absorbim “mai bine” banii comunitari si modificarea Constitutiei. Ma ganadesc ca vizeaza articolul: “Romania este stat unitar, national, indivizibil”.
Cu marionete ca Mircea Geoana si altii, de ce nu? Traian Basescu, totul e posibil. Ce e interesant, in spatele lor, stau multime de maimute cu mainile la ochi, la gura si la urechi, intr-o Omerta sinucigasa.
A bon entendeur, salut! ”

Preluare din blogosfera.

Multumesc anticipat Gabriela Savitsky pentru ingaduinta preluarii.

Art Buchwald

Nu stiu cati au auzit de Art Buchwald ( sorry, nu sunt sigur daca spelling corect numele ) dar sigur si mai putini ( in Ro ) l-au citit.

Pe vremuri se puteau citi in revista “Lumea” - intr-un loc permanent, central si in susul paginii - articole scrise de el in numai stiu care publicatie americana. Pentru necunoscatori revista mai sus numita impreuna cu “Magazin Istoric” si “Contemporanul” erau publicatiile ce hraneau multe suflete dornice de evadare intelectuala in trecutul nostru istoric si prezentul universal.

Revenind la A.B. am apreciat stilul sau cu totul aparte. Concis, sintetic, la subiect, fara inflorituri. Intrebarile pentru interlocutori erau putine, scurte , punctuale , fara posibilitatea de a evita raspunsurile .

Nu bag mana in foc ca acest remember nu a fost scris si pentru mai tinerii jurnalisti din Ro.

Poate il vor  gasi  pe A.B. la una din bibliotecile capitalei sau a celor municipale.

Pagina urmatoare »