“Morometii”. Pe cine reprezinta?

   In zilele acestea se aniverseaza sase decenii de la aparitia primului volum al romanului cu acelasi nume. Am ascultat diverse comentarii privind semnificatia binecunoscutei scrieri ale lui Marin Preda.  Cei mai multi au subliniat faptul ca aceasta reprezinta taranii romani, cu exceptia, a zis acad. E. Simion,  celor descrisi de Slavici si Rebreanu (adica zona ardeleana).

Indraznesc sa am o parere diferita . M-am nascut si am trait cativa ani intr-o  renumita zona viticola din sudul Moldovei.  Viata podgorenilor, nivelul de trai, limbajul si   comunicarea erau/sunt altele decat a celor de la ses, a cojanilor, cum le spuneau acestora oamenii dintre vii.  Gandidu-ma la toate acestea am gasit explicatia pentru care nu am putut termina lecturarea “morometilor”: nu ma regaseam, nu eram din mediul lor.

Principala problema a lui Moromete era plata funciarului, a rambursarii pretului pamantului cu care fusese  impropietarit, el si mai tot satul. Viata oamenilor nu devenise mult schimbata. Aveau pamant dar si datorii. Iar recoltele nu erau prea generoase. In zonele de deal si de munte lucrurile stateau cu totul altfel.

“Morometii” reprezinta doar oamenii locului de actiune a romanului sau a unei zone / regiuni largite. Nu se poate face o generalizare.

“Pământul deocamdată” a trecut in veşnicie.

Adrian Păunescu  ne-a părăsit in aceasta dimineaţă.

A sa  poezie “Pământul deocamdată” a fost scrisă in 1973.

Timpul vietii ni-i scurt

Hai sa-l facem curat
Traiesc unii din furt,
Altii doar din ce-au dat,
Sunt saraci si bogati,
Lovesc lasii pe bravi :
Voi, ce-n luna zburati
Pan la cer va urcati
Pe spinari de noi sclavi.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Voi ce-n luna zburati
Cu-ale noastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi.
Painea lor o mancati
Printre stele zburand,
Voi degeaba zburati
Cand cei subdezvoltati
Se tarasc pe pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Lumea-i plina de rani
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti :
Fiindca nasteti copii
Aparati-i luptand,
Doborati monstrii vii
Ce de-un veac de vecii
Dolii pun pe pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Intre cei care trag
Si acei ce sunt trasi
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pasi.
Intre ei sunt sudati
Cu un stramb ideal,
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Fii ai muncii aveti
Nadusala pe piept
Cum sta nurca de prt
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, altii fac,
Unii dorm, altii sunt,
Intre inger si drac
Trage omul sarac,
Inhamat la pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele,
Vant ce sta si vant ce bate
Si martiri dar si lichele,
Nedreptate si dreptate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Scurt /doi (IX)

1. Anunt aparitia unui blog filozofic. E cam mult spus dar tema este una indelung dezbatuta. Acest blog isi propune un alt unghi de abordare. Vezi Blogroll: Tristetea infinitului.

2.  In pregatire un site culinar: Pescar gurmand. Voi anunta din timp…vernisajul!

Bravo Georges Prêtre! Bravo!

dsc00045.JPG

Sunt ceva ani decand urmaresc concertul de Anul Nou al Filarmonicii vieneze. Nu sunt un meloman dar imi place muzica. Muzica buna, vreau sa zic!

Grandioasa sala a capitalei muzicii de vals este impresionanta nu numai prin marime dar si prin arhitectura propriu-zisa si cea florala. Parca mai frumoasa de la an la an.

Desigur ca la aceste concerte- dar nu numai- protagonistul este cel care da viata orchestrei: dirijorul. Anul acesta a fost un francez.

Imi place sa urmaresc miscarile dirijorului. Fiecare are stilul sau. Unii mai sobru, altii cu miscari ample si indelungi iar altii fac economie de gesturi.  Georges Prêtre face parte dintre ultimii. Rar a apelat la bagheta. Mai mult a dirijat cu ochii si miscari linii ale capului. Mainile le folosea cand trebuia sa “intre in scena” o anume grupa de orchestranti: suflatori, violonisti sau cei de la tobe.

La cei 85 de ani G.P. te cucereste nu numai prin zambetul sau larg si - deseori- sagalnic dar si prin vitalitatea pe care a aratat-o in miscarile sale in fata orchestrei. Si nu in ultimul rand figura sa usor bonoma. Este un personaj pe care nu cred sa-l uit prea repede.

Bravo Georges Prêtre!

P.S.

Am aflat  ca biletul la acest concert costa 1000 de euro si se rezerva cu un an inainte. A fost prezent si presedintele Croatiei. Sunt oameni care platesc mult pentru a se bucura nemijlocit de momente culturale de exceptie.

Si ai nostri oameni de seama platesc bine. Pentru a se inchina pantecului!

 Imi cer scuze pentru calitatea indoielnica a pozelor!

 dsc00043.JPG

dsc00040.JPG

 dsc00049.JPG

dsc00058.JPG

 dsc00033.JPG

 dsc00038.JPG

  dsc00054.JPG

 

Analitica Liiceanu sau misoginismul feminin

  Ieri seara, la o emisiune garantata a TVR1, dna psiholog Liiceanu a decretat: femeile sunt analitice iar barbatii: sintetici ( datorita, zice-se,  unor emisfere cerebrale raspunzatoare). Si pentru ca sa fie cat mai convingatoare a completat: barbatii manca carnatii pe o bucata de ziar, pe cand femeia aseaza un servetel, o floricica, etc. Ei! da! Numai un analitic are la indemana un servetel! Asa, pentru orice eventualitate!

Paranteza.  Uitasem de sotia marelui filozof si literat . A fost o vreme cand era la moda. Era chemata foarte des la varii emisiuni. Psihologice ori ba. Ca nu avea importanta. Important era ca realizatorul emisiunii avea o carte de tiparit. Inchis paranteza.

Decand au aparut emisiunile tv de monden a aparut -in toata plenitudinea- misoginismul feminin.  Nu ma deranjeaza de moment ce ma amuza. Teribil. Ceea ce - totusi!- imi da insomnii este urmatorul lucru: nu reusesc sa identific fiintele cu care derbedeii de barbati isi inseala iubitoarele lor sotii! Sa fie extraterestre?! Sa fie ascunse pe undeva- de care inca nu am aflat-  ceva femele de gorile, cimpanzei, sau alte animale asemanatoare lui homo sapiens?!

Tema este vasta, tentanta dar si inutila.

Filoxera anilor saptezeci

O teribila temere m-a cuprins. Anii ‘70 au fost cei ai filoxerei, care a bantuit prin multe maternitati. Ideea este prea grava pentru a nu incerca - foarte pe scurt- sa o argumentez.
In urma cu cateva luni am avut niste dispute cu persoane apartinand generatiei mai sus numite. Desi eram convins de taria argumentelor mele, mi-am lasat - totusi- o portita de reflectie.

Read more

Sa fi avut dreptate Tuca?!

Se pare ca entuziasmul meu a luat-o la vale!

Poate va amintiti de “razvratirea” lui Marius Tuca impotriva blogosferei. A aruncat si o lozinca tare dura, de nereprodus! Am fost revoltat! Mi-am dat si cu parerea privind superioritatea vadit afisata de cunosctul ziarist.

Read more

Casta noastra indecenta ( recreatie 2 )

A.

Un comentator dupa ce a folosit periuta a incercat si el sa zica precum soarecele care insotea un elefant pe un pod ce scartaia la tropaitul acestuia : ” ce grei suntem noi! ”

Dupa opinia mea pentru a avea un orizont mai indepartat si un unghi de cuprindere cat mai larg un om trebuie sa aiba pe masura multe cunostinte de specialitate, bogata cultura generala, inclusiv cea tehnica, ample relatii umane ( personale si profesionale) , sa fi fost umblat (macar) prin tara, sa fi deschis usi ministeriale, sa stie sa aiba acces la cabinete directoriale, sa stie intocmi documente ce urmeaza a primi girul unor experti, si multe, multe altele.

Nu pretind ca am o foarte bogata experienta in toate cele enumerate sau nu. Dar am avut poate si sansa de a patrunde in multe “unghere” in care nu multi au avut astfel de posibilitati.

Repet - mai mult pentru nostimada unei coincidente - ceea ce o dragalasa prezenta a ecranului a spus : ” …eu am avut planurile mele cu viata, dar viata a avut alte planuri cu mine”. In context: am vrut (mai exact a trebuit) sa devin ofiter. Dar nu a fost sa fie, din cauza unei viroze. A trebuit sa faca repede o (re)alegere. Nu aveam multe variante. Am ales matematica. Dupa un an, din cauza aceleasi viroze, a trebuit sa abandonez. Am reluat lupta cu viata (destinul?!) dand examen la o facultate tehnica.

Lumea tehnica este extrem de diversa si pestrita. Am invatat - a trebuit sa invat - sa deschid usi, sa induplec birocrati, sa lamuresc secretare, sa conving contabili sefi, sa fiu amabil in delegatii cu soferii, sa cunosc orase, intreprinderi, institutii, si multe altele. Mi-au fost toate de un mare folos.

B.

Trebuie sa-mi fac mea culpa. Nu am facut de la inceput o precizare. Nu m-am gandit la ea probabil avand credinta  ca va fi un lucru de la sine inteles.

Deci: in tot ce am scris despre categoria socio-profesionala a profesorilor nu poate fi  luat drept generalitate.

Casta noastra indecenta (4)

In urma cu mai bine de zece ani am cumparat un calculator (486). Mi-am propus sa-l “pun” la treaba. Printre altele am facut un program pentru intocmirea orarelor la scoala. Am rugat o veche cunostinta, profesor, sa-si dea cu parerea. Am luat-o rau in freza. Nu vreau sa povestesc toata discutia. Reproduc doar cateva spuse: ” Tu crezi ca un aparat poate inlocui un profesor la intocmirea orarului?!”; “Stii cat de greu se face un orar?!” Stiam! Si tocmai de aceea m-am gandit la asa ceva!

Nu voi face aici teoria IT. Oamenii au rezolvat probleme infinit mai grele decat intocmirea unui orar scolar!

Am primit si vizita unui tanar profesor; aflase ca imi luasem aceasta scula. I-am explicat ce este cu ea si cam ce poate face. Nu a parut de fel interesat de domeniu. Mai degraba a ramas cu impresia ca este o jucarie pentru oamenii mari, neajutorati si fara preocupari serioase.

Surprinzator sau nu, dupa cca un an tanarul a venit din nou la mine si m-a rugat sa-i dau un sfat pentru a cumpara si el un calculator. Ei bine, de cativa ani domnu profesor preda  informatica! ( aici as putea dezvolta istoria dar ma opresc).

Reticenta la informatica este comuna mai multor categorii de oameni. Chiar si medicii. Nu-mi pot explica cum unii dintre acestia prefera sa scrie 6-7 ore in sir retete cand s-ar putea tipari mult mai simplu pe calculator si ar ramane mai mult timp pentru consultatii si nu s-ar astepta atat la usile cabinetelor.

Casta noastra indecenta (3)

Vorbirea despre casta profesorilor nu ar fi avut loc daca intr-un blog al unei tinere profesoare nu as fi citit ca marirea salariilor la profesori ar fi justificata datorata importantei pe care o are invatamantul in societatea romaneasca.

Intotdeauna ierarhizarile neintemeiate pe elemente / criterii clare, certe, indubitabile sunt si vor fi hazardate si inoportune. Un concurs, un scrutin ( fara vreo urma de dubiu ), o apreciere (cvasi) unanima pot da - fara putinta de justificata contestare - o astfel de ierarhizare.

Fiecare activitate - de la portarul oricarei institutii pana la seful tarii - are rolul ei in mecanismul desfasurarii vietii in aceasta.

Daca se face discriminare de buna seama ca vor fi nemultumiri care vor urni caruselul. Ceferistii vor opri trenurile, telefonistii vor inchide telefoanele, medicii nu vor vrea sa mai opereze, energeticienii vor trage heblurile, profesorii nu vor mai vrea sa incheie situatiile scolare ( asa cum de mai multe ori au amenintat), functionarii publici vor inchide ghiseile, etc., etc.

Nu militez pentru egalitarism. Este in primul rand neproductiv, nemotivant. Desi promovau egalitarismul nici comunistii nu au indraznit sa faca pe deplin acest lucru.

Un deputat spunea de curand ca la nivel parlamentar s-a dorit in urma cu cativa ani sa se faca o lege privind o grila de salarizare dar s-au opus sindicatele. Acest lucru nu poate fi de mirare. De multi ani liderii sindicali conduc tara si se afla printre imbuibatii vremurilor noastre ( au salarii de 4000-5000 euro, se plimba prin toata lumea, tin siruri intrgi de “sedinte” numai si numai prin statiuni, etc.) . Practic au luat locul activistilor pecere.

Pagina urmatoare »