Clatire de ochi (2)

Bihorul, pamant romanesc

V-am spus că vremurile s-au schimbat

Şi că situaţia-i complexă,

Nu-i intelectualul servitor,

Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri

Umflând la cifre şi mimând tumulturi,

Cu agramaţi şi trândavi doctoranzi,

Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus, contemporani analfabeţi,

Să luaţi şi să ţineţi minte,

Dar nu ştiam că v-aţi născut şi surzi

Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.

 

 

Pentru conformitate : http://www.bihoreanul.ro/articol/ziar/oradea/bardul-analfabetilor/7184/

Cateva “particele” ale lui Adrian Paunescu (1)

Motto

mesajinsticla : “Tot ce facem ne reprezinta.

Dar nu reprezinta decat particele din noi.

Pentru ansamblu e nevoie de mult mai mult.”

 

De mult voiam sa scriu ceea ce cunosc personal despre A. Paunescu. Imboldul mi-a fost dat de mesajinsticla prin spusele sale care contin un mare adevar. De multe ori ne grabim sa aruncam anatema asupra unui om fara sa stim -cat mai multe- din ceea a facut el de-a lungul timpului.

Anticip spunand ca voi fi obiectiv. In sensul ca voi scrie si lucruri de repros.

Pana la urmatoarea intalnire va recomand - pentru cei care nu au facut asta- sa cititi volumul : “Pamantul, deocamdata”

 

Remuscari…tarzii.

Scuze pentru pleonasm.

Citind pe un blog am dat de numele Cioroianu. Saracu om ! Era facut de toata ocara. Daca autorul articolului avea dreptate sau nu  imi pasa mai putin.

Ceea ce ma preocupa este obiceiul stravechi ale gliei noastre unde aprecierile se schimba dupa interese. In urma cu ani ( eheei! vreo trei!) multa lume il aprecia pe istoricul nostru. Si eu aveam o parere buna. Cand tacea.

Dar dupa ruperea  ( adevarul este ca nu s-a rupt mai nimic; datul pe sub masa se facea cu zambetul pe buze )  legaturilor dintre parteneri omul a devenit oaia neagra a natiunii.

P.S.  Traiesc in Romania si asta imi produce insomnii !

Insuficienta….juridica

In timpul scrierii acestei postari urmaresc o interesanta dezbatere pe probleme arzatoare -cum altfel?!- la ordinea zilei : cele ale justitiei.

Acum cca 12 ani ma aflam intr-o sala a judecatoriei locale asteptandu-mi randul pentru aprobarea de rigoare a dosarului de viitor investitionist :). La un moment s-a luat in discutie un dosar penal. Niste tineri facusera nu mai stiu ce nazbatii. Judecatoarea si procurorul au ajuns la un impas : nu mai aveau procedura sa continue procesul!

Ne asteapta - spuneau participantii la dezbaterea mai sus pomenita- o noua criza procedurala. Daca presedintele il va suspenda pe T. Melescanu din Justitie pe motive de netransmitere de dosare , acelasi T.M. va putea fi suspendat si din Ministerul apararii ?

Incetinire de ritm

Pentru ca se poarta destanuirile mi-am zis ca ar fi timpul sa-mi descarc si eu o anume framantare.

Cand m-am hotarat sa-mi fac si eu un blog eram convins ca voi avea ce scrie. Dar  treptat am ajuns sa scriu mai mult pe alte bloguri- lucru pe care l-am facut cu multa placere si il voi mai face.

Adevarat ca m-am ocupat si cu Adobe dar pe cine intereseaza asta ?

Si pentru ca o nenorocire nu vine singura- din memoriile  reginei Maria (citite inainte de 90′)  am aflat asta -trebuie sa completez spunand ca absolut fara voia mea - va rog sa ma credeti - m-am trezit cu un al doilea blog :) .

Intotdeauna mi-a fost frica de incheiere:). Am facut introducerea, am dezvoltat cuprinsul, cum sa termin?

Optimist ? Adica sa-mi iau ceva angajamente?

Pesimist? Nu-mi plac rateurile !

Exista ceva intermediar ?

Clatire de ochi

insule_canada-_2.gif

Dosare

Asa cum stiti sunt desbateri asupra caracterului dosarului N.N. : este profesional sau de cadre ?

Imi pare o discutie inutila.

De cand am intrat in “paine” am avut de a face cu dosare. Iar pentru a le gasi la nevoie - sau mai rau, :)  pentru a nu le incurca- ele erau inscrise; adica pe ele  se scriau continutul si/sau destinatia acestuia: Planuri investitii anul…; Necesar materiale ; Corespondenta anul…, etc.

Deci orice dosar - chiar si mapa - trebuia sa aiba un titlu.

Atunci de ce nu se arata titlurile dosarelor in discutie / disputa ?

Winter in the world

iarna_2.gif

240 elevi nedreptatiti.

Unele ziare anunta azi ca intr-un loc al Romaniei a avut loc o mare tragedie. 240 de elevi au fost impiedicati - de un politician, nu spun numele, persoana insemnata! - sa-si desfasoare lectia de educatie fizica, sau de sport cum se mai zice. Lucru neplacut. Chiar trist.

Ca om - in mare parte - al cifrelor am inceput rapid sa socotesc. Un meci de fotbal dureaza cam 2 ore, cu incalzire , jocul propriu-zis si strangerile de maini la final.

Facand impartirea am ajuns intr-o incurcatura de presupuneri ( sau de neuroni ?!):

1. Scoala respectiva are cam 120 de elevi intr-o clasa . N-or fi cam multi ?!

2. Sala de sport e atat de mare incat sa incapa 120 de elevi din mai multe clase ? O fi cat Madison Square Garden, mai stii?!

3. Daca sala de sport e facuta de guvernarea 2001-2004 , si deci are dimensiunile unei debarale (asa cum s-a zis) , nu ar putea incape atatia elevi nici burdusiti ca sardelele si pe n nivele supraetajate.

Acord mare recompensa celui care imi va repune neuronii la locul lor.

Pagina urmatoare »