Declaratie de razboi

Aparitia acestui blog se datoreaza mai multor motive , exclusiv politice. Nefacand parte din niciun partid si neavand simpatii politice fara discernamant sau macar interesate este de la sine inteles ca o optiune politica a blogului - macar arareori- mi s-a parut fara sens. Sunt mult prea multe de gen, mai mult sau mai putin declarate.

Nici pe alte bloguri nu mi-am dat pareri politice decat in foarte mica masura si numai cand unele exprimari depaseau bunul simt. Cand faci afirmatii exagerate si fara argumente stiind bine ca acestea vor fi citite de altii atunci atentezi la personalitatea cititorului. In atari conditii simti nevoia unei exprimari a gandirii proprii. Desigur in termeni decenti.

Numai ca…inevitabilul ( oare?!) s-a produs. Sunt oameni care nu numai ca nu suporta sa fie contrazisi dar fac tot efortul sa te lamureasca de gandirea lor iar daca rezisti la presiuni atunci trec la atac la persoana.

Ca atare mi-am revizuit planurile - in masura timpului disponibil pentru acest demers- astfel ca voi ataca si eu subiecte politice. Si am in vedere - cu osebire- combaterea acelor pareri clisee, sabloane sau lipsite de fundament.

Si vox pacem para bellum!

Fata lu’ tata vs. baiatu lu’ tata

Cand anul trecut fostul mare utecist Mihai a lu’ tatulici i-a acord fotomodelului locul al treilea pe lista tinerilor politicieni mi-am zis ca nu sunt eu prea informat.

Dar ieri am aflat ca de politica persoana lu’ tata se ocupa doar de cateva luni  , ea fiind cunoscuta in ultimii trei ani doar ca fotomodel si iubita cu nabadai a baiatului lui Hrebe. Ei, acum m-am dumirit. Deci tatuliciu a anticipat victorioasa…victorie  a fetei lu’ tata in perspectiva urmatoarelor luni! Tot asa cum a prezis mareata dezvoltare a Romaniei pusa la cale de Stoica. Ala cu Caritas-ul!

Si ceea ce nu stie - oare?! doar a facut ceva scoala si prin USA!- fata lu’ tata este ca baiatu lu’ tata s-a facut presedinte fara ca inainte lui sa fi fost chiar tata.  A fost un oarecare! Clinton. Si inca de la democrati!

Asa ca (, scuze) comparatia se potriveste ca nuca in perete.

Cui nu-i frica de ridicol?

De cand am inceput sa constientizez propria-mi personalitate mi-a fost frica teribil de a nu fi ridicol. Am constatat ca nu sunt multi astfel de oameni. Nu-i voi blama pe ceilalti. Dar…

Atunci cand esti persoana publica, cand esti formator de opinie atunci lucrurile stau cu totul altfel.

Iarasi am vazut-o pe Andreea Cretulescu ( sau cumva Cretzulescu ?!) intr-o postura profund ridicola.

Este total CONDAMNABILA atitudinea unui ziarist sa pui o intrebare unui interlocutor ca apoi imediat -inainte de a afla raspunsul - sa faci o grimasa clara de persiflare a viitorului raspuns.

P.S. Din pacate se mai intampla si in blogosfera ignorarea ridicolului. Pacat atat pentru persoana in sine cat si pentru cauza pe care o reprezinta!

Bugetarii nostri…scumpi

In urma cu o saptamana am primit de la onor Primaria Focsani o nota cu taxele ce urmeaza sa le platesc a.c.

Intamplator am descoperit site-ul primariei.  Acolo este si hotararea Consiliului local privind taxele si impozitele. Comparand cu documentul primit am constatat inadvertente si neclaritati. Astazi m-am dus la primarie sa ma lamuresc. Am fost trimis de la un birou la altul si de la o persoana la alta mai ceva ca o minge de tenis. Pana la urma dl. Adrian Gogorita a binevoit si a incercat sa ma ajute. In final mi-a spus - dupa o consultare cu alte persoane dintr-un alt birou - ca cifrele de pe site trebuie corelate cu Legea 571/2003. Am plecat si cautand in legea cu pricina nu am gasit ceea ce mi se spusese.

O prima concluzie ar fi urmatoarea: ori site-ul Primariei Focsani dezinformeaza ori lucratorii aceleiasi institutii- cu mari pretentii salariale- nu cunosc reglementarile in vigoare. In paguba contribuabililor.

Voi revenii cu  amanunte.

P.S. Voi face publica aceasta situatie pe o scara cat mai larga.

CTP. Leapsa de la I. Comanescu

Nu am citit cartile lui CTP.  Doar -cateva zeci?- editoriale.  Cele mai multe pareri ale sale le-am aflat la TV. Am impartasit  destule din ele.

Vesnic suparat -sa fie un truc?!-, de multe ori nebarbierit, rasufla adanc inainte de a-si incepe fraza, nu face concese in contraziceri , sunt numai cateva fatete ale personajului nostru.

Nu  pot omite articolele sale din Adevarul Literar. Poate ca aici era - si mai este- adevaratul CTP.  Imi mai amintesc de o emisiune a lui Iosif Sava  in care si-a entuziasmat gazda, dar - mai cred - ca si pe multi privitori.

Stiu ca are multi inamici. Dar daca Emil Hurezeanu l-a vrut in apropierea sa inseamna a avut destule temeiuri.

Astazi nu sunt misogin

Navigand ( si eu!) pe cele bloguri si site-uri am dat peste un colt. Se numeste: “Coltul misoginului”. Dupa perplexitatea titlului rubricii a urmat, desigur, curiozitatea. Daca ar fi fost numai pentru citirea articolului as fi trecut mai departe. Dar m-a pus ( michidutza?) sa citesc si comentariile. Ei, ast lucru a revarsat paharul, cana, carafa, nu mai stiu.

Asa ca va voi supune atentiunii dv. cele ce urmeaza.

Bigudiurile “deruleaza” limba

Cu toata reclama care se face in ultima vreme mersului la psiholog, totusi cabinetele acestora au de infruntat o competitie acerba din partea unei categorii profesionale la care nu s-ar fi gandit in veci, decat, cel mult, in postura de pacienti. Si adversarii lor actioneaza in niste cabinete, si acestea au canepele, si aici trebuie sa-ti faci programare numai ca se numesc “salon de coafura”, “beauty salon” si alte variatiuni.

Femeile au simtit tot timpul nevoia sa se destainuie cuiva. Preaplinul lor intelectual si sufletesc ameninta mereu sa dea pe dinafara, este ca o oala sub presiune. Orice gand sau simtamant trebuie “ejectat” de urgenta, de parca ar fi un organ atins de cancer si doctorul ar fi impus extirparea lui, de teama ca maladia sa nu se extinda. Asa reactioneaza specia feminina atunci cand simte ca are ceva de impartasit. Activitatea cerebrala de orice factura este imediat detectata de deja faimoasa intuitie feminina cu o acuratete mai mare decat un ecograf. Evacuarea se cere a fi efectuata fara intarziere, nemaicontand locul sau partenerul in fata caruia au ales sa-si verse “preaplinul” sufletesc.

Ceva insa le mana mereu spre faimoasele cabinete de infrumusetare. Cumva cele doua activitati de baza care se desfasoara in aceste stabilimente ajung sa fie complementare, tunsul si vopsitul parului atrag dupa ele confesiunile. Nu conteaza temperamentul femeii in cauza, pe scaunul de la coafor, pe masa de epilare sau pe cea de la pedichiura, se spune tot. Mirosul de ceara, sunetul foarfecelor, mesele cazand in valuri pe podea creeaza cu toatele o atmosfera care este perceputa de femeie ca fiind propice destainurilor.

Ce urmeaza sa fie “varsat” acolo cu un debit mai mare decat cel al parului proaspat tuns, cazand in valuri, mai ceva ca grasimea topita din timpul operatiilor de liposuctie? Ei bine, dragii mei, imi pare rau ca trebuie sa va sperii din nou, dar subiectul principal de conversatie suntem tot noi. Se discuta despre succesele noastre, dar mai ales despre esecurile noastre. Sa te fereasca sfantul de noaptea in care tu ai adormit, neimpresionat de gesturile ei mai mult decat graitoare. Se te fereasca mai ales daca a doua zi ea urmeaza sa mearga la coafor. Macar psihologii se presupune ca se supun cerintelor confidentialitatii. Despre coafeza nu poti spune acelasi lucru.

Nu ca ea, partenera ta de viata, ar depune vreun efort in acest sens, ar cauta sa-ti menajeze cumva imaginea in ochii vecinilor de bloc, ai celor de pe strada sau a intreg cartierului. Toate fiintele din acel cabinet vor mari ochii, ii vor da peste cap, vor suspina a compasiune, vor exclama si se vor tangui cand vor afla ce viata amara duce ea cu tine. Desi nu foloseste sintagme precum “complexe”, “frustrari”, “conflicte”, “nosce te ipsum” sau orice alte cuvinte ii mai excita pe psihologii de meserie, coafeza isi face bine treaba. Stie cum sa provoace, si asta fara un efort prea mare, stie cum sa planteze o samanta si fructul se “coace” instant, sub ochii ei si ai tuturor clientelor.

Cu toate ca stim cu totii ce se intampla in spatele usilor cu tarife la epilat (ati vazut cata lipsa de pudoare, apropos? Aflam despre zone in legatura cu care ne-ar fi placut sa credem ca, intr-adevar, nu exista fir de par), tot incercam, fiind in natura noastra, sa aflam ce declanseaza cu adevarat potopul marturisilor. Cum cele pe care le credeam ca avand o alta fire se incredinteaza cu trupul, pilozitatea, acneea si sufletul lor unor femei pe care nu le cunosc si de alta factura? Ce dezleaga limba? Ce inlatura zavorul decentei si al discretiei odata ce pun piciorul acolo?

Daca va incumetati sa treceti pragul unui salon de coafura (am vazut astfel de temerari), ciuliti urechile. Numele proferate acolo pot fi cu usurinta schimbate cu ale voastre si povestea cucoanei cu bigudiuri si unghii lungi si rosii incepe sa semene cu a ta.

Data fiind situatia, daca “partenera” voastra se duce suspect de des la stilist, make-up artist sau cum le mai place lor sa fie numiti (desi nu vad arta in a intinde ceara pe un picior), ai face bine sa te intrebi daca nu cumva o mana si altceva, in afara dorintei de “a se face frumoasa”. Nu motivatia estetica este singura. Cand vine inapoi spre tine, pe langa artificiile de la exterior, apare, respectand un sistem de corespondente subtil, mult mai goala interior. Curatarea, aproape coroziva, a avut loc. Acum nu ai decat s-o umpli iar de nemultumuri. Se va duce sa le “verse” saptamana viitoare.

 

P.S. Nu voi da sursa acestui articol pentru a proteja atat site-ul cat si autorul pentru eventualele si posibilele grozavii ce se vor abate asupra lor !bigudiuri.JPG

“432″ in varianta speciala….

In urma cu cateva minute am citit pe un blog ca filmul lui Mungiu va apare pe DVD (deja?) in varianta speciala(?!) pentru romani. Am suferit un soc.

Rog pe cunoscatori sa ma scoata din ignoranta.

Cozma Racoare

Jaroslav  Hashek : ” Un om inteligent poate citi orice”

Aseara am aflat la RTV ca urma sa se dea un interviu al lui S. Tanase cu primul miner al tarii. Am fost foarte mirat. Atat de tema propusa cat -mai ales- de gestul lui S.T. Intrebat din studioul central ce asteapta de la cel ce urma sa fie intervievat S.T. a zis ca spera sa afle lucruri inca nespuse.

Cum scriitorul ceh se referea doar la citit am socotit de cuviinta ca nu este cazul sa audiez acel interviu si astfel nu riscam sa scad in proprii mei ochi.

Din blogosfera am aflat ca , scuzati, Cozma isi va depune candva candidatura la presedentie. A Romaniei, de buna seama. Pentru cea a UE va urma.

Ma intreb care sa fi fost rostul acestui interviu. Sper sa fie doar caracterul mercantilic al  ziaristului.

Antiprimavara

Am gasit pe un blog o foarte frumoasa poezie semnata : Carmen.

Antiprimavara

Ce daca vine primavara
Atâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi

In noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lânga mine nu esti tu

Ninsori mai grave decât moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pâna la prasele
Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce îmbratisarea n-o mai pot

La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.

Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.

Sunt trist

Marele jucator Ilie Nastase a abandonat.

Nu la vreun meci de tenis ci din fruntea federatiei de specialitate. Dar -din pacate- nu numai de acolo.

Am asistat la TV la doua aparitii triste in care jucatorul era pus in dificultate de omul I.N.

Prin anii ‘70, Ion Tiriac - devenit “umbra” mai tanarului sau coechipier - lupta din greu sa tina ritmul. Cei din tribune - ca si cei din fata televizorului- il incurajau frenetic pe “batranul”Ion pentru ca posibila sa victorie sa nu fie doar asupra adversarului direct.

Anii au trecut. “Rolurile” s-au inversat . Vesnic tanarul Ilie nu poate tine pasul. Sa fie de vina doar greselile tineretii?

In ultimii ani Ilie s-a plans ca nu poate pune in aplicare planul sau de a face o academie de tenis dar nu l-am auzit niciodata dand explicatii lamuritoare : doar ca multa lume este impotriva sa.

In schimb Ion are alte socoteli. Mult mai pragmatice. Asa cum le avea cand castiga partide imposibile.

Doua destine paralele, doua reusite dar in planuri si la rastimpuri diferite.

Pagina urmatoare »