Doamne, fa ceva, sa doara prostia!

Motto : ” … si totusi Cartagina trebuie sa cada!”

Azi am citit :

“Putin nu mai vrea sa vina la summit. Daca Ucraina si Georgia primesc statutul de candidat.

Imi amintesc ca in trecut a aruncat amenintari mai puternice.
Eu una mereu cand zic Rusia ma apuca frisoanele. Si mereu o sa ma gandesc cu groaza ca suntem asa de aproape ca-i simtim rasuflarea in ceafa.
De ce?
Protectoratul tarist din 1829-1856,transformat de fapt in dominatie. Conventia militara din 1877 incalcata prin luarea celor trei judete din s Basarabiei in 1878. Pacea lor separata din 1918 care ne-a lasat pe noi in aer in razboi. Luarea Basarabiei, Bucovinei de N si Hertei in 1940. Impunerea comunismului cu ajutorul trupelor sovietice in 1945. Cortina de fier pe care au impus-o pana in 1989.
Si l-as pune si pe Ion Iliescu pe seama lor… Bate in continuare vant rece dinspre Rusia.”

Comentatorul sportiv Ilie Dobre a scris si el o carte despre fotbal. Carcotasii l-au “atacat” spunand ca autorul a scris mai mult decat a citit. Aceasta sintagma a facut cariera.

Categoric - scuze Nicu pentru aceasta noua certitudine- autoarea citata nu se potriveste sintagmei amintite. Dar cand citesti o mare prostie scrisa de aceasta nu te poti sa nu te gandesti ce s-a intamplat in mintea acestei persoane. Scurtcirciutul neuronilor din zona IQ, fixatie ( vezi motto), contrapropaganda cu orice prilej, chiar daca vine ca nuca in perete, e greu de patruns.

Nu Iliescu , ci Base ( asa ii place fanei sa-i zica) a spus :”Marea Neagra este un lac rusesc” . So…

Peisajele patriei

In zilele din urma am calatorit. Mai intai cu trenul si apoi cu masina.

Ce am vazut pe fereastra vagonului intrece orice inchipuire. Pamantul arabil al tarii noastre este acoperit. Mai putin cu plante, fie ele chiar si resturi din anii trecuti. Nici acum nu am putut gasi o explicatie pentru atatea depozite insirate pe zeci de km cu plastice, moloz, betoane sau alte ramasite rezultate din demontari. La care obligatoriu sa adaug imaginile selenare din zona Valea Calugareasca.

Prin parbrizul si ferestrele masinii am vazut cu totul alt peisaj. Daca ogoarele nu erau -totusi- -prea verzi in schimb am vazut multe noi constructii. Acestea imi insuflau ceva mai mult optimism.

Adaug o singura concluzie : imi este foarte clar ca factorii de decizie ai statului roman nu suporta mersul cu trenul. E prea deprimant…

Ura viscerala

Cu multa tristete am citit pe un blog ca proprietarul acestuia nu poate suporta sa citeasca anumite bloguri.

Autorul aventurilor bravului Sveijk spunea  ca  un om inteligent poate citi orice. E adevarat, aici referinta era mai degraba la cuvintele in sine si mai putin la idei.

O astfel de exprimare este f riscanta. Pentru ca ea nu se refera la anumite persoane ci la un grup. Ori a avea dezgust la gramada fara a vedea si copacii din padure este un lucru pagubos. In primul rand pentru cel care o practica.

Ciclotronul lui Cristoiu

Ca citim sau auzim in mass media tot felul de erori tehnice ( de altele las pe altii) nu  e o surpriza noua.

Cei care vor sa “surprinda” auditoriul cu stiri bomba folosesc termeni pe masura. Cateva exemple. Am citit 110 000 V(volti) cand de fapt uzual se scrie 110 kV (kilovolti); nu am auzit pe cineva spunand ca pana in punctul X sunt 5 000 de m , uzual fiind 5 km. Sau : energia electrica consumata a fost de 60kw/h; corect fiind 60 kwh.

Zilele trecute I.Cristoiu a avut ca invitat pe directorul Spitalului Universitar Bucuresti. Fara a intra in amaunte, amintesc spusele acestuia: la noi in tara nu avem un ciclotron. La care moderatorul da solutia : pai nu avem centrala nucleara la Cernavoda? Invitatul a dat dovada de calm si curtoazie si a spus ca cele doua instalatii nu sunt de acelasi tip.

Ciclotronul este o megainstalatie. El este un accelerator de particole ( protoni, neutroni, mezoni, etc.) care bombardand atomii ii transforma in izotopi ai elementului respectiv.

Asadar ciclotronul si o centrala nucleara sunt instalatii cu totul diferite ca structura si scopuri, chiar daca “lucreaza” cu nucleele atomilor.

Asa se intampla cand te ia gura pe dinainte si abordezi subiecte pe care nu le cunosti.

Basescu sau goarna publica

Recunosc cu smerenie ca sintagma nu-mi apartine.

Dezbracandu-se de mantia de presedinte T. Basescu si-a declamat necazurile familiale -totusi- de la inalta tribuna a administratiei prezidentiale.

Jenant!

Astept cu interes parerile fanilor sai.

UPDATE.

Asadar:

& “Deocamdata insa ma multumesc sa constat ca cineva spune lucrurilor pe nume din cand in cand si pentru asta sa binecuvantez gura sa sloboda.”

Spiritul de casta vs. de echipa

Am apreciat intotdeauna filmele - in speciale americane- care aveau ca tema centrala spiritul de echipa. Erau educative pentru cei care erau dispusi sa inteleaga mesajul.

In Romania  se vorbeste rar despre aceasta stare de spirit. Oare sa nu ne placa? Ne-ar face rau?

Nu. La noi spiritul de echipa e inlocuit cu cel de casta. Cunoasteti vreo echipa formata din , sa zicem, juristi, doctori sau cadre didactice?

E vai de cel care indrazneste sa aiba o alta parere decat un membru al castei. Toti colegii sar in sprijinul celui ultragiat.

Le urez succes!

Activistii vechi si noi

Am cunoscut destul de bine cativa activisti de partid. Desigur e vorba de fostul partid a tot conducator. Unul dintre ei statea chiar deasupra mea. Vreau sa spun ca statea in apartamentul de deasupra. Si ce chiolhanuri dadea! Mai ales de ziua onomastica. Se legana lustra de credeam ca o voi aduna tandari. Iar tropaiturile ne faceau insomnie cu mult peste miezul noptii.

Pe altii i-am cunoscut la sedintele de partid. Ei aveau intotdeauna dreptate. Pentru ca ei incheiau discutiile. La inceput apreciam discursul lor. In sensul ca era destul de fluent. Pana cand m-am “prins” ca practic multe din cele spuse de erau  repetitii. Asa am “descoperit” limbajul comun, numit mai tarziu limbajul de lemn.

Ciocoii, pardon, activistii de azi nu mai au limbaj de lemn. Nu. Ei folosesc clisee. Daca un personaj spune ceva- adevarat sau nu - despre un adversar politic atunci toti activistii de partid ( de buna seama in prea frumoasa si savuroasa noastra democratie activisti pot fi - si unii chiar sunt- doar infocati si super devotati cauzei) preiau numitul cliseu si fara sa clipeasca (adica fara sa verifice) il colporteaza ad literam , cu virgule si punctulete, in  orice si cu orice imprejurare.

Este o actiune foarte riscanta  sa ai cumva o alta parere. Marele nostru parau numit Milcov este subdimensionat pentru a te putea spala de flegmele aruncate de noii activisti.

Dar nu ma ingrijorez peste tare. Pe la inceputul anilor ‘90 sustinatorii unui partid istoric ( azi, din pacate pentru  istoria acestei tari, este intrat in anonimat) nu suportau sa ai o alta parere decat a lor. Acum vocea lor nu mai este auzita.

Sa mai asteptam…

Elena Basescu si retorica

Astazi, dupa ultimul week-end, mass media ( ma rog, o parte a ei)  s-a inflamat de-a binelea. Tanara E. Basescu a fost supusa unei critici mult prea dure.

Am stat si am analizat ce s-a intamplat de fapt. Las de o parte greseli greu de acceptat. Doresc sa insist pe ideea de discurs in fata unui auditoriu.

Prin natura activitatii mele periodic trebuie sa fiu prezent in fata unor cursanti maturi. In general nu am o elocinta deosebita. Nu pot vorbi decat daca ideea ce urmeaza sa o exprim imi este foarte clara. Nu pot improviza. Dar cand sunt in elementul meu, cand stiu ce am de spus sau de intrebat, atunci verbul se infierbanta, cuvintele  dau navala. Iar daca imprejurarea permite atunci chiar am ragazul sa constat surprinderea care ma cuprinde.

Cu alte cuvinte cand ideile nu-ti sunt clare nu ai ce cauta sa vorbesti liber. Sfatul celor din jur pentru ca tanara sa invate textul pe dinafara a fost unul catastrofal. Invatarea unei poezii e una, a invata un text este cu totul altceva. Iar daca acesta are si erori de compunere atunci finalul nu poate fi neasteptat.

La Multi Ani, Doamnelor!

Nu pentru ca va stiu foarte sensibile la complimente va aduc acum, azi, omagiile mele. Dar e  ziua Domniilor Voastre si trebuie sa spun ceea ce simt.

Mai stiu ca sunt  dintre voi  unele “mironosite” care spun ca barbatii isi aduc aminte de femei doar in aceasta zi. Acelora as dori sa le spun ca se inseala. Sunt destule dovezi care ma indrituiesc sa afirm ca femeiele se bucura de atentia si grija barbatilor in majoritatea timpului. Ca sunt si exceptii nu pot nega.

Gaudeamus igitur!

Nu e buna schimbarea modificarii!

Sunt ani buni decand mass media ne-a tot bombardat -sub diverse modalitati- cu necesitatea, oportunitatea, dezideratul, imperativul si alte asemenea inalte nevoi privind votul nominal. Iar sireacul de popor, afland el cat de importanta este votarea cu stampila pe numele personal al candidantului a dat navala pe sondaje si au bifat cu mare entuziasm aceasta chemare. Mai, mai sa ajunga la 100% dorinta fierbinte a votantilor. Asa ca cum vox popului vox dei alesii nostri, dupa ceva scremeri, au votat legea chiar si cei care erau impotriva ei!

Nici nu apucase calculatorul Parlamentului sa anunte rezultatul votului ca - bineinteles- prea iubita noastra mass media ( scuze pt dezacord!) a si inceput vaicareala. Pai cum, sa nu putem scapa de baronii locali!? Sa plece Berceanu la Dolj si Flutur la Suceava?! Sa ajunga esalonul doi din partide in Parlamentul rusinii!? Pai noi cu cine mai facem toksouri?! Cu Chiuariu sau cu Buza ( sau cum il cheama pe oponentul de doua parale al E.B.)

Asa ca tare ma bucur ca al nost popor stie bine ce vre si care incotro sa ne ducem.

Pagina urmatoare »