Cum refacem Piata Unirii ?

Faptul ca autoritatile nu au consultat cetatenii urbei noaste a fost o greseala, fara nicio discutie. Nici acum nu este prea tarziu pentru a aborda subiectul.

DAR: si este un “dar” f important- Stim ce vrem cu adevarat?

1. O refacere/ reconstituire fidela a trecutului,  cu totul IMPOSIBILA ?
2. O readaptare contemporana/ moderna a acestei locatii ?

1. Reconstituirea a ceea ce a fost este imposibila. Sunt atatea incercari de aiurea esuate ( Colloseumul din Roma, vechile cetati moldave, etc.). Cu materialele de astazi nu se poate da patina trecutului.
Va mai amintiti cate discutii au fost pe seama Coloanei fara sfarsit a lui Brancusi (aici nu iau in calcul decat partea pur artistica). Practic coloana existenta nu  seamana mai de loc cu cea veche.

O refacere cu iz de trecut nu poate fi decat o jalnica struto-camila.

Eu unul prefer o refacere conform vremurilor noastre. Imaginile puse pe gardurile santierului nu mi-au dat o oglinda clara a ce va sa fie. Poate nu am vedere artistica in spatiu. Mai bine s-ar vedea  intr-o macheta.

P.S. Cat priveste pastrarea site-ului arheologic aici trebuie explicitat ce anume se doreste. Formularea este vaga. A ramane un site deschis intr-un spatiu de multe ori insuficient cu prilejul diferitelor manifestari nu imi pare una inspirata.  Da, in Roma exista asa ceva, dar acolo totul musteste de istorie, este o intreaga zona romana.

Remanenta comunista in Ro

De mai multa vreme am remarcat un fenomen trist. Foarte trist.

Generatia tanara poarta in sange reminiscente comuniste.

Cea mai raspandita este cea a exprimarii opiniilor. Daca inainte de 89′ aveai o parere contrara tovarasilor atunci erai etichetat in fel si chip: lipsa de preocupare in studierea documentelor de partid (sic!) , deviationist, legaturi cu elemente burghezo-mosieresti, agent al unei puteri straine, etc.

Astazi se intampla cam tot la fel: fost comunist, pesedist, filorus si alte asemenea.

Cele mai raspandite astfel de maifestari se petrec - ati ghicit- in blogosfera. Aici, la adapostul perdelei anonimatului exploziile de manie - mai mult sau mai putin proletara sau elitista-  se revarsa fara margini. Pentru astfel de oameni discutia pe si cu argumente este superflua. Te taxeaza scurt incat aproape ca ramai fara replica. Si chiar nu poti avea replica la afirmatii incalificabile: si ca expresii in sine cat si ca mod de gandire.

De curand pe un blog mi-am spus o parere aducand  argumentele ce le puteam avea la indemana. Replica a fost dura. Sigur ca nu la argumente. Din start mi-a zis tanarul: ” folosesti autoritatea, ca pe vremea Evului Mediu”. Care “autoritate” ?! Poate doar a argumentelor in sine, care erau punctuale si - as zice- bine enuntate. Pai daca argumentele ii se par cuiva de ne combatut asta nu inseamna ca au fost impuse cu forta. Si continuarea omului nu a putut fi decat pe aceeasi linie, fiind incapabil sa aduca contraargumente.

Asadar intransigenta fata de alte opinii se manifesta si azi. Si ceea ce este mai trist este ca tinerii continua pe cea comunista.

Foarte trist, dezamagitor si nedatator de speranta pe termen mediu.

Tuca a luat-o razna

Am vazut un gand al marelui ziarist transpus intr-o fraza jegoasa ce nu poate fi reprodusa pe ecranul nostru.

Ca omul are o teribila si fricoasa aversiune fata de blogosfera se stie mai de mult, cand s-a si exprimat explicit. Numai ca acum a trecut la o murdarie care- presupun - il urmareste de la pubertate .

Asa cum atata lume nu mai face prostia sa citeasca reclamele si articolele imberbe - cel putin-  din maculatura scrisa asa fac si eu. Ma bucur ca pot citi si parerile altora chiar daca nu sunt de acord cu ei. Iar daca mai scriu si eu nu o fac pentru a arata ca am talent in ale scrisului sau ca am pareri iesite din comun. NU. Scriu pentru mine si eventual pentru cativa potentiali cititori. Scriu sa-mi spun si eu parerile, intr-o problema sau alta. Scriu aici pentru ca intr-un ziar nu as avea niciodata vreo cat de mica sansa.  Idei bune au, nu-i asa, numai editorialistii consacrati…

E jenant dl Tuca. Ai pierdut directia?

Sunt obezii supraponderali?

Mai intai trebuie sa definim termenii.

Supraponderal este persoana care depaseste cu 20% greutatea normala; obezul este cel care depaseste cu mult mai mult acest procent. Pentru acest ultim caz dictionarele spun: obez= foarte gras, diform.

Abordez acest subiect pentru ca imi pare a fi necesar. Si voi incerca a fi - atat cat voi putea - lamuritor.

Paranteza.

Acelasi subiect a fost dezbatut si pe un blog prieten. Dar pentru ca admin a conchis ca subiectul trebuie stopat am considerat ca este oportun de a fi - totusi- dezvoltat.

Paranteza.

In primul rand problema este una medicala extrem de importanta. Supraponderalii si obezii sufera sau sunt potentiali de boli cardiace si diabet, adica boli degenerative si cu final neasteptat.

Tratamentele, regimul de viata, dietele sunt diferite pentru supraponderali sau obezi. Obezitatea de foarte multe ori este ireversibila.

Medicii fac diferenta neta intre cele doua categorii. Daca unui supraponderal ii spune :” ar cam trebui sa slabesti”, unui obez ii zice: ” obligatoriu trebuie sa slabeste x kg”. In urma cu 9 ani o doctorita de la Fundeni mi-a  spus apasat : ” trebuie sa slabesti 10 kg”. Daca as fi facut asta as fi ramas”doar” supraponderal. Din fericire in cativa ani am reusit o mai buna performanta…

Asadar nu se poate spune ca obezii intra in categoria supraponderalilor. Practic sunt doua populatii diferite, cu intelesuri distincte, cu probleme diferite.

N-as vrea sa fie malitie in cele ce urmeaza: la un recensamant hermafroditii vor fi inregistrati de doua ori?!

Turcan vs. Udrea

Titlul poate parea socant, dar pentru mine, cele doua vedete ale PDL sunt, involuntar, in lupta de imagine dar cu mijloace total diferite.

Mai intai sa recunosc ca mai tanara Turcan ma cam calca pe nervi cu glasul sau mult prea mieros si perseverenta neclintita cu care  apara interesele partidului.

Duminica am vazut-o la I. Cristoiu. M-a convins. O femeie inteligenta, cu simtul umorului, cu idei politice pragmatice, cu studii in vest dar si in est. O tanara politiciana careia nu ii pot imputa ca vrea sa faca neaparat si cu orice pret cariera politic. Pacat ca nu candideaza in colegiul meu electoral.

Madam’ Udrea - desi face parte din acelasi partid- este  complet la polul opus. A ajuns peste noapte in conducerea partidului, are o cultura jalnica, idei deloc, si dornica, foarte dornica de a arata cat de casnica poate fi domnia sa.  Iar “undrelele” sale au ajuns chiar prilej de  umor gras.

D’ale bulgarilor

Drumurile.

Drumurile lor nu se deosebesc de cele ale noastre. Chiar  Autostrada lor seamana cu A1 de la noi. Au si gropi si portiuni lungi de carpeli.

O alta asemanare izbitoare - dar si cu accente  apasate pentru starea de spirit a soferilor- este cea a semnalizarilor privind limitarile de viteza.

Stiti bine ca la noi aceste semnalizari - dar si multe altele privind restrictiile- nu sunt urmate de cele de ridicare a restrictiilor. La vecinii nostri ele sunt puse! Da! Adica sunt puse noi semnalizari de restrictii. Astfel semnele de limitare la 90 sunt urmate la 2 km de cele de limitare la 70, apoi de cele de 90 s.a.m.d.! Corect, nu?!

Si totusi in Bulgaria frica pazeste bostanaria! Cu f putine exceptii - locale, desigur- se respecta limitarile de viteza. Un exemplu: iesisem bine din zona locuita din Balcic; limitarile de viteza la 50 erau plantate la fiecare km. Se mergea in coloana. Unul singur mai nervos a iesit din rand. Cand in sfarsit a aparut si semnul de iesire din localitate ce semn credeti ca a urmat. Desigur, ati ghicit. Cel de semnalizare la 50 ! Fain, nu!

img_0940.jpgimg_0941.jpgimg_0938.jpg

img_0957.jpgimg_0958.jpgimg_0977.jpg