Sa gandim…negativ!

Cam este  motto-ul mass media din Ro.

Duminica trecuta am vazut o emisiune interesanta- cel putin in prima parte -  in care un f bun vorbitor arata cat este de necesar sa gandim pozitiv. Lucru nefiind o noutate. Doar ca omul aducea si argumente.

Evident ca a gandi pozitiv nu intra in preocuparile vajnicilor nostri ziaristi , analisti sau alti datatori cu parerea. Incat stiri sau comentarii nu pot  fi -in opinia acestora- abordate decat in spirit de catastrofa: crime, talharii, accidente, criza economica sau financiara (inca nu s-a pus diagnosticul), somaj, lipsa buget, inghetarea salariilor,  crize de orice fel, ipoteze de lucru, perspective.

Urmarind varii emisiuni de stiri sau informari (cica!) este peste poate de a avea vreun moment o gandire pozitiva.  Asa incat celula de memorie pe care scrie harakiri isi face simtita prezenta.

Deci am hotarat ( pentru a nu face pe voia neuronului mai sus pomenit): la TV mai uit numai la sport; cu toate ca si  pe acolo bat vanturi reci de criza, dar macar nea Jiji ne mai delecteaza cu cate o fraza memorabila (pana se face o noua zi!).

Liniste…

Constat ca unii bloggeri trag aer in piept. A liniste. Sau a lectura profunda. Subiectul fierbinte al ultimelor zile nu poate fi abordat la …cald. El trebuie studiat cu mare atentie. Valentele sale  pot sta unde  te astepti mai putin. Si atunci sustinerea si argumentarea vor cantari cu atat mai mult.

Deci, sa asteptam…

Cu ce se masoara criza?

Daca la sfarsitul titlului se afla si semnul exclamarii cu siguranta ca intrebarea ar fi fost inteleasa ca fiind tendentioasa. Or preocuparea mea este una cat se poate de serioasa.

Asadar cand o criza poate atinge punctul (masa) critic(a)? Cu ce se poate masoara acest punct? Cu m (dam, hm,km), kg, W( kW, MW, TW),  U (kV), J (kJ) ? Se intreaba poporul prin referendum? Sau prin SMS?

Pentru stiu ca sunt destui oameni si inteligenti si priceputi astept sa fiu luminat! Si multumesc mult si anticipat!

Scrisoare deschisa

Maestre,

A fost odata ca niciodata.
A fost cand ascultam,  la difuzor (x),  regulat Teatru radiofonic precum si Teatru radiofonic pentru copii.
Incepusem sa recunosc vocile actorilor : George Vraca, George Calboreanu, Birlic, Radu Beligan , etc.
A fost cand a aparut televiziunea si am vazut - de regula martea, printre multe altele- “Oameni si soareci”, “Rata salbatica”, “Constructorul Solness”, Goldoni, Caragiale, etc., etc.
La Iasi am vazut pe scena piesele lui Alecsandri cu Miluta Gheorghiu, ” Mutter Couraje”, ” La Heidelberg-ul de altadata” cu Florin Piersic, etc.

Romania a avut actori foarte buni. Asa cum are si astazi. Si actori. Asa cum are si astazi.

Pentru mine un mare actor este cel care are joc, miscare, gestica, replica, MIMICA, nu doar voce sau ticuri verbale.

Din pacate, cu mare regret spun, s-a facut valvataie acum , cand reglementarea este nediscriminatorie. Nu-i un paradox?! Cand era discriminatorie nimeni nu a protestat!?

Poate fi sarac un actor sau orice alt slujbas cu vila pe litoral?
O pensie de 17 mil. este insuficienta?! Desigur! Dar cati fosti salariati au o asemnea pensie???
Nu sunt pentru nivelarea pensiilor sau a salariilor!

Profesorii spun ca sunt cei mai importanti! La fel zic si doctorii. Si alte categorii. Mai putin economistii, inginerii, oamenii de stiinta, tehnicienii, proiectantii, ziaristii si altii , si multi altii. Asa le trebuie daca nu au invatat carte…

Nu stiu cum se face ca multi, foarte multi pun umarul la construirea societatii romanesti capitalisto-comunista ( sau inversa). Exemplele din occident nu sunt valabile pentru Ro. Iliescu a facut multi, foarte multi prozeliti; chiar si printre cei care l-au injurat si il injura inca! Dar nu se lasa de a fi originali!

Maestre, sunt convins ca v-am suparat. Regret. Nu pot fi decat sincer.

Cu deosebita stima,

Constantin

NOTA : difuzor= mic aparat audio, in carcasa de lemn si o panza tesuta in partea din fata. Tot aici se afla un butonas cu care se regla volumul audio. In interior se afla o palnie cu o membrana vibratoare. Era racordat la sistemul de radioficare al localitatilor mai mari. In afara de lecturi era singurul mijloc de culturalizare. O tempora!