Cate funduri aveti?!

Am multe, multe defecte. Unul fiind ca fac alergie la prostie. Mai exact la prostii care incearca sa-si impuna lacunele.

Intamplarea a facut sa ajung la M. Dinescu ( bunul prieten al directorasului teverist)  in momentul cand ii pregatea unui amic, la fel de voluminos si volubil, un preparat de peste, salau pre numele sau. In ultima vreme pare-se ca cei doi  si-au abandonat preferintele tineretii: primul a dat poezia pe afaceri si cele culinare iar al doilea actoria pe orice, dar cu  multe zerouri in coada, adica tot afaceri; un liant  atragator pentru cei doi.

Intre doua imbucaturi amicul ( Fl. Calinescu)  l-a intrebat pe M.D.: “…vad ca nu ai mai multe funduri (tocatoare, n.m.), asa cum cer unii (legea, n.m.)”. Gazda a mormait cumva afirmativ. ” Oare mamele noastre, s-a intrebat retoric amicul, au avut mai multe?!”

Intr-o emisiune tv culinara  am vazut un bucatar profesionist care a explicat ca in restaurante exista mai multe tocatoare cu destinatii clare: pentru carne cruda, pentru peste, pentru legume; fiecare avand culoare specifica, rosie, alba, verde. Practic exista reglementari in domeniu. Intelegerea necesitatii acestora este simpla: prevenirea contaminarii preparatelor cu bacterii si microbi.

Multe persoane nu stiu, n-au remarcat ca exista o mare diferenta intre modul de viata al parintilor, al bunicilor nostri si cel din prezent. Globalizarea, sursele de procurare a alimentelor sunt doar doua elemente care fac viata actuala mai facila dar si mult mai mult  supusa unor  pericole privind sanatatea.

Din  pacate suntem o tara cu foarte multi carcotasi. Din ignoranta dar si din preocuparea pentru a epata, a iesi in evidenta prin originalitate. Si cu atat mai mult este  grav cand  se indeamna, voit au ba,  la nerespectarea unor prevederi spre binele oamenilor.

P.S. In context, s-a  ”incatusat” intr-o celula de memorie urmatoarea intamplare: spre sfarsitul anilor 90′ guvernul a propus inasprirea  sanctiunii privind trecerea pe rosu. La un post tv, o conita prompterista a sarit in sus cu toate pletele-i blonde: “… de unde sa aiba atatia bani un somer?!”. Pai e simplu, ori foloseste transportul in comun ori va conduce cu maxima prudenta! Dar, pentru unii, analiza si logica sunt elemente precum piscurile greu tangibile.

Pseudo tratat de pshihologie a bolnavului.

Era aproape de miezul noptii cand am intrat, insotit, in sala de asteptare. Lume mai multa decat deobicei la o asemenea ora si mijloc de saptamana. M-am asezat, cum mi s-a indicat, pe o bancuta alba, de lemn. Bagajul l-am asezat, nu stiu de ce, intre picioare; probabil sa-mi fie mai la indemana cand voi fi chemat.

Ca in orice incapere cu o asemenea destinatie oameni intra, oameni ies. Unii cu infrigurare, altii  cu gesturi masinale. Timpul trece incet, incet. Nefiind  aici pentru prima oara, eram, deja, inarmat cu rabdare. Intr-un carucior statea o persoana corpolenta, roscata, cu parul valvoi si mult vorbareata.  Doamna de la ghiseu ii trimitea, cand si cand, bezele: “Sunteti o femeie desteapta”. Roscata parca asta astepta:” …da’ nu ma intelege nimeni…la mine in sat nu am cu cine vorbi”. “Pai, bei prea mult!”. Aha! mi-am zis, se cunosc.

Dupa mai bine de o ora se apropie de mine o doamna maruntica, cu ochelari. Ma intreba ce s-a intamplat si i-am raspuns. Apoi a continuat: “…trebuia sa mai asteptati; nu sa intrati in panica”. Am mormait ceva legat de inima care batea sa iasa din piept. Asezandu-ma iarasi pe bancuta mi-am adus aminte de diferite episoade cand am fost admonestat:” trebuia sa fii calm, sa nu te panichezi”.

Cred ca aveam 12-13 ani cand m-am dus, singur, la scalda, in raul Ramnic. Nici nu-mi udasem bine picioarele cand s-au apropiat vreo trei-patru baieti mai mari ca mine si m-au bagat cu capul in apa tinandu-ma secunde bune.  Nu am mai calcat pe acolo.

Dupa vreo trei ani eram la strand si faceam plaja. Cel mai bun prieten, care stia bine sa inoate,  m-a chemat sa intru in apa. I-am spus, de fapt i-am repetat, ca nu stiu sa inot. Mi-a aratat o camera de cauciuc si mi-a zis ca ma va sustine. Am facut ca el. Dupa ce ne-am indepartat vreo 2m a tras de camera. Am inceput sa dau bezmetic din maini. Prietenul, care l-a nevoie se cunoaste(!), m-a impins , sau tras, nu mai stiu, spre mal.

La Maliuc, avand o stare de stres, mi-am zis sa ma racoresc intr-un canal care lega lacul Fortuna de Dunare.  Nestiind ca malul coboara brusc m-am trezit fara sprijin la picioare. Am inceput sa dau din brate incercand sa ma apropii de mal dar curentul era foarte puternic. Amicii de pe mal nu m-au observat, fiind mascat de vaporasul care stationa transversal pe canal. Eram sigur ca voi ajunge sub cala. Am inceput sa strig dupa ajutor. Nu a aparut nimeni. Am vazut ca de bordul vaporasului erau atarnate cauciucuri de masina si care erau aproape de luciul apei. Mi-am zis ca aveam o singura sansa, sa ma agat de cauciucuri. Am facut un salt, cum numai disperarea iti da puteri, si am reusit sa ma agat de  unul. Abia acum baietii au lasat paharele si s-au repezit sa-mi dea sfaturi: “Calm! Calm!” Si am fost… (va urma)

Închisoarea de la Guantánamo Bay.

Zilele acestea seful DNA a dat un interviu la un post TV.  Printre altele acesta a fost intrebat ce parere are despre afirmatia fostului Presedinte, T. Basescu, cum ca institutia pe care o conduce (L.C.K.) ar avea similitudini cu vestita inchisoare americana din insula cubaneza ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Guant%C3%A1namo  ).

Am fost total uimit de raspunsul dat: “…nu cunosc nimic despre aceasta inchisoare”!!! Nu pot sa-mi inchipui ca o persoana aflata intr-o inalta functie de conducere si de responsa-bilitate din Romania sa nu aiba cunostinta despre o locatie aflata de aproape 14  ani pe primele pagini ale jurnalelor scrise, video si audio de pe intregul mapamond.

Greu, foarte greu de imaginat ca Laura Codruta Kovesi sa nu stie subiectul. Cu siguranta a fost  unul  dificil  dar raspunsul dat seamana cu ” No comment!”. Adica intrebarea a ramas, practic, fara raspuns.

Si in acest caz tare ma tem ca T. Basescu are dreptate.

Seful Germanwings face stanga-imprejur!

Am vazut un procuror german spunand ca “pilotul” Alpilor nu a adus la cunostinta conducerii companiei faptul ca el avea probleme psihiatrice. O nevinovata si simpla intrebare:  legislatia germana pedepseste pe astfel de faptuitori?

In Romanica -lui…Traienica :( - exista o prevedere legala (nu stiu in cata masura se respecta) care obliga un medic sa anunte politia daca un sofer nu mai intruneste conditiile de a mai avea permis de conducere.

Am mai vazut un sef al companiei aeriene care a vorbit in fata rudelor victimelor si ziaristilor. Dupa ce si-a terminat speach-ul a facut stanga-imprejur si NU(!!!) a vrut sa raspunda intrebarilor ziaristilor!

Off topic. Un sef olandez al unei companii petroliere  a facut zilele trecute o declaratie in Romania precum ca va face demersuri pentru ca aceasta  sa intre in spatiul Shengen cu conditia ca Olanda sa aiba acces la rezervele de hidrocarburi in Marea Neagra. Sa poate fi o mai mare neobrazare?!

Iata state care par a fi modele si  ne dau noua  felurite sfaturi.