Audiatur et altera pars!

De multe ori se intampla ca la o dezbatere TV sa existe momente “goale”, adica discutiile bat pasul pe loc, nu aduc nimic nou. In acel moment baleiez la un alt post. Ma opresc aici chiar daca subiectul este acelasi. Dupa o vreme butonez iarasi. Astfel, dupa una-doua ore trec pe la 3-4-5 canale TV. In acest fel incerc sa ma informez cat mai bine privind o tema sau alta.

Nu sunt “legat” de un anume post TV, moderator sau jurnalist. Este bine stiut ca obiectivitate deplina nu exista, chiar nu poate exista, mai ales cand e vorba de subiecte politice.

Lui Sabin Gherman

Ieri am vazut partial emisiunea dvs. Am apreciat discutia despre R. Moldova. Putini sunt cei care vad realist situatia din ac. tara si, ca o consecinta, (im)probabila unire cu Romania. Eu unul nu sunt de acord (motive- una mie!) cu aceasta. Trebuie sa fim realisti. De multe ori Doamna Istorie a fost, si va ramane, ingrata cu multe popoare.

Privitor la etniile din tara noastra as vrea sa fac cateva consideratii. Nu am auzit ca alte tari sa aiba la conducere persoame de alte etnii precum in Romania: presedinte (sas/neamt),  secretar de stat (palestinian), ministrii (chiar pentru cultura!; maghiari, armeni, tatari (caz recent)). Sau un partid etnic; sau parlamentari alesi doar de etniile respective. Iar acestia din urma au decis, uneori, soarta majoritatii. Nu spun in sensul rau, ci ca o realitate.

Da, in Romania, fiind la “rascruce de drumuri”, s-au stabilit numeroase (dar mai putine ca in USA, de ex.) etnii, dintre care doar una semnificativa.  Dar asta nu inseamna ca ar trebui ca ar trebui federalizata. Germania si USA sunt state federale dar nu pe criterii etnice.

Inainte de a va scrie am intrat pe cateva pagini de FB ale unor maghiari. Am ramas extrem de surprins. Nu mi-am putut imagina ca acestia pot emite pareri atat de sovine; sau critici , cel putin jenante, la adresa ortodoxiei.  Sau, site-ul corbiialbi.ro, care isi propune impacarea romanilor cu maghiarii, are redactori doar maghiari; romanii sunt doar colaboratori! Din articolele pe care le-am citit am concluzionat: maghiarii doresc impacarea cu romanii dar sa fie despartiti! Sa se intalneasca doar, sa zicem, pe strada! Asta imi aminteste de criticile aduse de comunitatea internationala la adresa RSA privind ghetoizarea negrilor. In Romania maghiarii parca isi doresc ghetoizarea!!!

Am citit o parere a unui maghiar (parca Janos din Baia Mare) care era contrariat ca  romanii nu s-au bucurat ca cei din Voivodina au primit autonomia; ca nu s-a facut turism in zona si nu s-a sarbatorit evenimentul. Vedeti, aici este vorba de o diferenta de perceptie privind coetnicii din alte tari. Pentru cei din Romania acest eveniment nu a fost decat unul, cumva, oarecare; o problema interna a Serbiei. Cu siguranta pentru cei din Voivodina va fi fost un eveniment deosebit, dar nu si pentru cei din Romania. Dovada ca zisul eveniment nu a preocupat mass media de la noi; eu cu acum am aflat.

As avea multe lucruri de spus in problema relatiilor maghiaro-romana; sper ca imi veti ingadui sa revin.

Cu deosebita stima!

Octavian Paler dixit.

Editorul cartii de eseuri & confesiuni ale lui O.Paler scrie pe ultima coperta: “Mai actual ca oricand volumul “Polemici cordiale” abordeaza o varietate de teme morale si estetice…(care) sunt cateva dintre statiile unei calatorii la capatul careia nu ajungem niciodata”.  

Dupa lecturarea catorva titluri  ma opresc, acum,  la “Discursuri imaginare ale lui Nero”.

“Puteam sa va ucid pe toti fara nicio explicatie…Ar fi de ajuns sa arat cu degetul pe cei care urmeaza sa fie injunghiati…va dau o sansa rara. Aceea de a muri nevinovati. In felul acesta va feresc de primejdia de a gresi. Daca v-as lasa in viata, cine stie ce vini grave ar apasa la sfarsit pe capetele voastre…

Si pe urma chiar faptul ca va socotiti nevinovati arata ca purtati in voi samanta raului, ca ganditi. Or, gandind, nu ma veti considera niciodata un zeu adevarat…intr-o zi ati putea deveni judecatorii mei. Trebuie sa fiu, prin urmare, prevazator sa va ucid eu, inainte de  a ma putea judeca voi…Voi fi in siguranta abia atunci cand tribunalul in care as putea fi tirit va fi gol…Ii caut pe cei care mai gandesc. Cu cat ucid mai multi, cu atit scade numarul celor care  m-ar putea judeca…

Cei care gandesc isi ingaduie sa judece ei insisi ce e bine si ce  e rau, or, asta numai destinul si cu mine stim…declarandu-ma zeu, m-am scutit de probleme de constiinta. Zeii ucid fara sa fie datori sa-si motiveze crimele…acesta a fost destinul meu, sa fiu un geniu neinteles…Ce, parca atunci cand am dat foc  Romei m-ati inteles? Dimpotriva, m-ati invinuit ca sunt un incendiator…Cu fiecare moarte, simteam cum coroana de lauri stralucea tot mai puternic pe fruntea mea, ca un nimb”.

Oare sa aiba dreptate editorul?!