Ganduri post electorale.

Motto: “Istoria ne invata ca oamenii nu invata nimic din istorie” Jules Renard

=virgilpetrea_2.jpg

Politicieni, jurnalisti si cetateni pun, si isi pun, intrebari despre cauzele rezultatelor de la abia incheiatul scrutin. M-am minunat de raspunsurile gasite de multi dintre acestia.  Lipsa panourilor publicitare, indolenta(cu sau fara ghilimele!?) oamenilor, lipsa constiintei participative  si alte asemenea.                                                                                                                    Cred cu tarie ca perdantii au facut greseli grosolane, in primul rand prin “atacarea” inteligentei alegatorilor. Cata vreme un partid vine cu lozinci fara noima si neconvingatoare, nu poate fi a mirare de ceea ce au primit.

In preziua alegerilor am gasit in cutia postala un pliant al unui candi(n)dat. Prima fraza:”In sfarsit, ai cu cine vota”(!). Pai, mai baieţică, ‘mneata chiar crezi ca pana acum nu am avut cu cine vota?! Chiar crezi ca abia asteptam sa fiu luminat?!

A doua  fraza (din prioritatile sale): “Oprirea furtului…”. Ei! la asta nu ma gandisem; uite ca vine cineva sa opreasca furtisagurile din judetul meu! Oare cum ar putea face asta?! Sa propuna in Parlament o lege in domeniu?! Da’ parca exista deja un Cod Penal!

O alta prioritate: “Reindustrializarea moderna(sic!) a judetului”! Ei da! asta da propunere; ca om al tehnicii mi-ar placea sa (re)vad o industrie falnica, robotizata, nepoluanta pe meleaguri vrancene. Dar repede m-am intrebat: oare cum ar putea realiza asta? Sa faca o lege de industrializare a judetului?! sau a tarii?! Sa insface niscaiva mari industriasi straini si sa-i planteze pe acilea, pe malul Milcovului?!

Dumnealui vine si cu o noutate: va face autostrada Ploiesti-Buzau-Focsani.  Eu stiam de autostrada Bucuresti-Roman-Ungheni, si inca de 20 de ani in urma!

Da, stimati perdanti: daca bateti campii, daca faceti propuneri traznite, daca faceti  atingere inteligentei romanilor, NU veti castiga vreodata!

Ouale romanesti vs. somonul unguresc.

 oua_posate.jpg

   Cu ceva timp in urma am fost surprins sa constat ca unii (da, unii…) spuneau oualelor romanesti, adica celor fierte in apa, ca fiind oua posate.  Nedumerirea a crescut cand am citit pe “burtiera” televizorului ca acelasi produs era tradus (scuze, rima involuntara) cand cu ou romanesc cand cu ou posat.                                                                                                                    Am “cercetat” multa vreme pana m-am dumirit.

Mai recent, vizionand un canal TV de pescuit si vanatoare, am auzit (de doua ori, revazand documentarul respectiv)  dintr-o traducere  ungaro-romana ca vecinii de la vest spun la binecunoscutul avat (alias aspius aspius) ca fiind somon unguresc. Ei! de data aceasta nu am mai avut nicio nedumerire. “Eroarea” era, pentru mine,  limpede. Dupa succesul mondial si meritat al Papricai, prietenii nostri vestici si-au zis, cred, ca lucrurile se pot repeta.

Si acum ma intreb: cine va castiga in disputa dintre oualele romanesti si somonul unguresc?